GALA ...PRIVIGHETOAREA DIVINULUI DALI

                                                                                                                "Aveam o muză, ea era frumoasă,
Cum numa-n vis odata-n viata ta
Poti ca sa vezi icoana radioasa,
In strai de-argint a unui elf de nea"
 "Aveam o muza"de Mihai Eminescu
                                                                                                                                                                        
               Astazi mi-am dat intalnire cu Salvador Dali si delirul artistic al acestuia ,am trcut pe la el dar nu era acasa decat ....delirul.Am stat de vorba indelung ,mi-a spus printre multe lucruri uimitoare... o stranie poveste de iubire. Nu pot sa va spun tot ce mi-a destainuit delirul si nu pot  sa va spun multe  despre Dali in mod special, ar fi  si foarte greu dealtfel de facut,desi au facut-o multi de cand el "a plecat"de-acasa...,in pastelate culori ale cunoasterii si necunoasterii.
          Cum ar putea cineva in cuvinte sa atinga nebunia geniala a "divinului"Dali,cum el insusi ii placea sa-si spuna vorbind despre el la persoana a treia,mandru si fericit ca atunci cand se trezeste dimineata din somn este Salvador Dali ,confeseaza artistul.
        O sa incerc sa ating macar cu piscul gandului mesagera prin excelenta a unei povesti de dragoste eterna, idealul artistic intruchipat de forma feminina, femeia necunoscuta lumii dar pe care o gasim tacuta si rabdatoare  intruchipand idealul de femeie suprema dincolo de opera artistului,in lucrarile lui,dincolo de el si chiar de cautarile lui,femeia invaluita in mister,muza acestuia, acea minunata femeie care in tacere,a facut dintr-o minte nebuna si un suflet ravasit o catedrala...Gala,femeia lui Dali.

   Multi au incercat de-a lungul timpului sa ridice valul de mister care pluteste in preajma muzei pentru a dezlega taina izvorului creatiei dar cararile s-au dovedit intortocheate si ....fara sfarsit. S-a spus despre ea ,ca poate fi iubita ideala niciodata-ntanlita,ca poate fi o zeita buna si blanda,ca poate fi o divinitate in care artistul crede si-i slujeste sau ca pur si simplu este  idealul artistic insusi ,intruchipat de o forma feminina inexistenta fizic si totusi omniprezenta, sau  iubita din taina,femeia din vis,ascunsa ochiului uman pe care artistul o aduce in patul lui prin forta creatiei sale.Alti "experti in muze"spun ca nu poate fi reala,ca ea nu poate fi sclava pasiunilor fizice ale artistului asta ucigand pasiunea lui artistica,stingand flacara vie a harului.
  Divinul  Dali insa nu poate fi supus niciunui altgoritm,el rastoarna orice teorie despre muze ,Gala,pe numele ei adevarat Elena Ivanovna Diakonova,prima femeie din viata lui devenindu-i muza,iubita si mai tarziu sotie :"O iubesc mai mult decat pe mama mea,mai mult decat pe tatal meu,mai mult decat pe Picasso si mai mult decat banii"spunea artistul despre dragostea pe care i-o purta Galei amintind faptul ca era urmarit de frica de saracie, nascandu-se cu privilegiul de a fi fiul unui bogat notar din Catalunia.

Spaima de moarte si libidoul sunt motorul creatiei sale,recunoaste artistul insusi ceea ce face ca timpul si sexualitatea sa fie cei doi stalpi de sustinere a intregii sale opere.
Gratie Galei Dali cunoaste implinirea sexuala,straina lui pana atunci,salvandu-l de
 la nebunie si aprinzand lumina calauzitoare in actul creatiei

         Gala,"Eul lui Dali..",rusoaica de origine, isi petrece copilaria la Moscova,devine o studenta eminenta cu vadite afinitati pentru arta casatorindu-se mai tarziu cu omul de litere , poetul francez suprarealist Paul Eluard.
         Divinul Dali o cunoaste pe Gala la Paris ocazional,la o prezentare cinematografica unde aceasta participa impreuna cu sotul ei.Dali ii invita la Cadaques,o fantastica localitate de pe Costa Brava cu port la Marea Mediterana din provincia Girona ,unde artistul isi avea resedinta.Cadaquesul si portul din Cadaques isi gaseste loc in multe din lucrarile lui,fiind locul copilariei artistului.
        Paul Eluard si Gala vin in vara aceluiasi an,1929,la Cadaques unde petrec clipe de neuitat alaturi de Dali,familia acestuia si cercul lui de prieteni.
Dali cunoscand-o se indragosteste de ea subit,gasind-o predestinata sa-i stea alaturi atat in actul creator cat si in viata .

       "Un sarut a pecetluit noul meu viitor!..Gala a devenit sarea vietii mele,fiinta prin care personalitatea mea se caleste,lumina mea calauzitoare,dublura mea.....Eu insumi"..spunea divinul Dali asa explicandu-se  faptul ca inafara de lucrarile dedicate Galei in exclusivitate, in mai toate celelalte exista un corp de femeie,o linie feminina,o umbra,un chip, o silueta,un profil...o Gala ascunsa cu mestesug pe undeva,prin locurile cele mai putin banuite.

Portul din Cadaques- destul de reprezentat in lucrarile sale fiind locul de suflet al lui Dali.

Suprarealistii timpului simt odata cu inceputurile afirmarii lui Dali ca............ le fuge pamantul de sub picioare,care o fi pamantul de sub picioare al suprarealistilor?!?!?..:))"Diferenta dintre suprarealisti si mine este ca eu sunt un suprarealis."spunea Dali,sigur si mandru de el si de divinitatea lui.

Leda Atomica-Chipul Galei

Dali reuseste cu usurinta sa o desparta pe Gala de Paul Eluard aceasta fiind fascinanta de vartejul delirant din jurul artistului dar sunt  obligati sa traiasca exilati in New York 8 ani pana ce tatal lui Dali este dispus sa-i accepte relatia cu frumoasa rusoaica despartita el fiind cu 11 ani mai tanar decat ea..Saracia,smerenia si anonimatul sunt lucrurile de care Dali fuge tot timpul ceea ce-l determina, mergand pe stazile New York-ului sa agite un clopotel pentru ca oamenii sa-l priveasca,sa-l priveasca cu orice chip.In aceasta perioada Gala reprezinta suportul moral,material,...este femeia care-i canta,care-l iubeste,care-i citeste povesti si care-i face orice joc al subcostientului lui,este ..TOTUL artistului.

Dupa 8 ani de exil ,Gala impreuna cu Dali ,se intorc in Catalunia unde acesta primeste titlul nobiliar de Marquiz de Puból si ii cumpara Galei un Castel in localitatea cu acelasi nume,loc unde aceasta petrece foarte mult timp din viata ei.
     Inainte de-a se casatori cu Dali Gala se supune unui proces de sterilizare ceea ce face ca ei sa nu poata aduce pe lume urmasi,o decizie pe care muritorii de rand ai timpului au despicat-o in multe fire......

Gala,femeia care a raspuns prezent subcostientului lui Dali, ramane permanent intermediara celor doua dimensiuni ale artistului lumea suprarealista in care plutea si cea realista pe care numai ea putea sa o perceapa.
             O numeste Galuchka,Gradiva,Oliva,Oliveta(maslina in castillana)si multe alte diminutive delirante.
   El insusi marturiseste ca Gala este cea care i-a adus cartea rara de magie ce-i hraneste imaginatia,ca este imaginea paranoica pe care subconstientul lui o doreste.

O numeste" Clopotelul de piele"pentru vocea-i calda si suava cu care-i citeste in lungile sedinte de pictura.

     Alegoria primaverii
                    Gala,muza,iubita si sotia lui Dali, moare in 1982 si este inmormantata in cripta din interiorul Castelului Puból,castel oferit  ei de catre Dali si care mai tarziu,in 1996, este deschis publicului vizitator.

Gala, de-a lungul vietii alaturi de Dali de care a ramas unita,a fost de nenumarate ori aratata cu degetul de oameni mai mari sau mai mici pe buna dreptate sau nu spunandu-i-se printre altele......manipulatoare,dominanta,materialista,egoista,posesiva si nu in ultimul rand "devoratoare de barbati" suspectata ca ar fi avut mai multe relatii extraconjugale cu care artistul insa ar fi fost de acord,ba mai mult chiar oferind cadouri costisitoare celor care se "atingeau"de Gala....

Cand steaua calauzitoare a divinului Dali s-a stins, universul i-a fost cutremurat iar izvorul creatiei a secat,si odata cu moartea Galei moare si Dali ca artist.Mai reuseste sa picteze un singur tablou:"Coada randunicii"plecand......sa o caute,in 1989.

"Coada randunicii",ultimul tablou al lui Salvador Dali

Casa-Muzeu Salvador Dali din Figueras,Girona locul de nastere al artistului.
Oul-simbol al universului intrauterin al femeii.

 Curtea interioara a Casei -Muzeu Salvador Dali din Figueras provincia Girona,...










Cripta lui Dali din interiorul Casei
Muzeu de la Figueras.

 Intrare laterala a Casei Muzeu de la Figueras

Scara interioara.
Dormitor
Salon



Dupa ce cunosti geniul lui Dali numai asa poti manca o pizza ...:)))

          "Daca vei juca rolul unui geniu,vei deveni unul"..spunea Salvador Dali.
            Asa sa fie oare?..

FARUL DE LA CAPUL CRUCILOR-El faro de Cap de Creus

                       Era un frumos si  insorit sfarsit de saptamana de februarie si era descoperirilor de pamanturi neumblate luase sfarsit de mult.Cristofor Columb trecuse de mult Atlanticul in cautarea Lumilor Noi iar Vasco da Gama in calatoriile lui neobosite descoperise caile maritime intre Europa si India si inainte de-a ajunge la Calcuta trecuse pe la Capul Bunei Sperante unde crucea-i sta marturie.Cum era mult mai greu de ajuns la Capul Bunei Sperante ne-am hotarat sa gasim alt cap si anume Capul Crucilor si Farul de la Capul Crucilor.

Capul Crucilor este o mica peninsula muntoasa de numai 4,5 ha considerata punctul cel mai Oriental al Peninsulei Iberice situata in Pirineii Gironei pe Costa Brava pe teritoriul fantasticei localitati Cadaques.Am plecat la drum hotarati sa gasim aceste locuri despre care auzisem ca merita vazute.Sa ne indeplinim obiectivul ne-a ajutat foarte mult "secretara de bord" care cu vocea ei egala ne-a aratat drumul cu degetul pana-n Cadaques.Ajunsi in Cadaques am fost impresionati de arhitectura caselor construite din piatra si a acoperisurilor intr-o singura apa  temeinic pregatite astfel pentru continua lupta cu vanturile.

              De aici nu mica ne-a fost mirarea cand am constat ca in cautarea peninsulei cu pricina am inceput sa lasam in urma civilizatia indreptandu-ne spre o lume din ce in ce mai stranie.Am inceput  sa traversam un tinut muntos,lipsit de vegetatie cu stanci gaurite si roase de timp,de ape si de vanturi intr-un mod cu totul si cu totul fantastic.Drumul devine din ce in ce mai ingust iar de o parte si de alta stau si ne privesc monstrii stancosi,cu forme bizare ,marturii ale secolelor de eroziune.
Aflam ca in extremitatea peninsulei Capul Crucilor se afla un far care a fost aprins pentru prima data in 1853..Farul de la Capul Crucilor.

Cineva ne spusese ca farul se afla acolo unde se termina drumul dar cum drumul devine din ce in ce mai ingust si mai straniu ni se pare greu de crezut ca duce undeva..Intr-un final ajungem la capatul lumii..

La Capul Crucilor vanturile si-au dat mana si sufla cu o forta greu de inchipuit,ne mentinem cu greu in pozitia verticala iar copiii trebuie sa-i tinem bine sa nu ni-i ia vantul..Da,e clar ca am ajuns la capatul Pamantului...:))
 

Ni se spune sa parcam masinile cu fata spre mare pentru ca vantul sa nu ne smulga portierele.Reusim vitejeste sa stam in picioare si sa admiram frumusetea stranie a locului. Aparatele de fotografiat si camerele se balbaie dar pana la urma reusesc sa-si faca treaba.Facem cateva poze contra vantului.....dar nu si altceva..:)))))

Aflam ca Farul de la Capul Crucilor are o inaltime de 33 de metrii si bate pana la 34 mile in largul Marii Mediterane.In perioada Razboiului Civil a fost oprit din ordinul autoritatilor militare pentru prevenirea posibilelor bombardamente.

Pe acest disc este incrustat schematic pozitia celei mai estice peninsule a Peninsulei Iberice:Capul Crucilor (Cap de Creus) si celei mai vestice peninsule a Peninsulei Iberice:Capul Sfarsitului de Lume (Cap Fisterra) situata pe coasta Galitiei ...la Atlantic,in cautarea careia o sa ne aventuram alta data cu aceeasi hotarare.

Adelina,pirata de la Cap de Creus, pe tot drumul ne-a cantat :Intr-o zi cu cer senin,frumos ca niciodata,Urcau in Muntii Caraiman ,Cativa baieti si-o fata....Frumoasa-i viata sus in munti,Cand mergi pe o carare ,Putini din lume sunt ca noi,Putini din lumea mare......

Soarele sta sa asfinteasca iar in departare se zareste o bucata de plaja din Costa Brava peste care se revarsa in valuri linistite de culoarea argintului ... Marea, multumita ca a mai incheiat o zi din milenara ei existenta......