Despre mine

Fotografia mea
HOMO SUM,HUMANI NIHIL A ME ALIENUM PUTO

vineri, 30 martie 2012

COZONACUL BUCLUCAS

                                   
                                                                                                                                    De cand ma stiu cozonacul m-a fascinat!..Vecina-l facea rotund si mare cat roata carului si-l decora cu fel de fel de-mpletituri de-l mancai cu ochii nu alta.
Bunica-l impleatea cu mainile ei garbove si pricepute, il unge cu ou dupa care arunca mac peste el si el se rumenea si se-nfoaie-n cuptor ca un paun in zilele lui bune.
Mama-l zapacea cu rahat si stafide  iar eu faceam adevarate "expeditii" prin cozonac cu degetul in cautarea rahatului moale si cald care ti se topea-n gura asumandu-mi toate riscurile in acelasi timp.
Matusa Leana-i punea multa ,multa nuca,rom si cacao si umplea casa de arome de-ti ploua-n gura ,mai nou ,spunea ea,lumea-i pune "ciocolata de-asta din borcan" dar nu-i totuna,ca-l tine pe loc si nu mai creste la fel de bine.
Ce sa mai ,cozonacul sub diferitele lui forme si arome este cel care stie sa spuna cele mai frumoase povesti despre copilarie,despre casa parinteasca despre frumusetea,caldura si aroma Sarbatorilor de Pasti si de Craciun,despre unitatea familie,despre dragoste si dor,despre iertare si impacare despre bucurie si speranta si despre romanism.
  Dar vorba lunga-i saracia omului si daca mai continuu voi sfarsi din nou sfasiata de dor de-acasa si de fapt vroiam sa va vorbesc despre o  reteta magica de cozonac.
Multe gospodine fac cozonaci dar putine reusesc sa se mandreasca cu ei.
Auzeam in copilarie scuze cu duiumul ca faina n-ar fi avut nus´cate zerouri,ca drojdia a fost veche,ca arde cuptorul,ca ala mic a lasat usa deschisa si-a racit cozonacul,ca l-a deocheat vecina cand a venit sa traga cu ochiul...ca m-a blestemat cumnata-mea ...
Nu sunt o bucatareasa care sa se-nvarta dupa soare dar ca orice roman am si eu ambitiile mele de categoria "o data-n viata".
Am vrut de multe ori sa fac cozonac si am sfarsit prin a face tot felul de prajituri plancinte sau torturi asa ca de-un Paste, in Barcelona fiind si cu gandul dusa la aroma Sarbatorilor Pascale romanesti m-am hotarat sa fac si eu cozonac,pentru prima data-n viata mea.
De obicei nu gatesc cu reteta-n fata si nici nu masor cantitatile ,o fac asa dupa ureche si alte simturi si lumea de la masa mea e foarte multumita, grasa si frumoasa si culmea de fiecare data mancarea imi iese la fel de buna si gustoasa ; de data asta insa,fiind vorba de cozonac,provocarea anului in materie de bucatarie,am hotarat sa fac lucrurile ca la carte.
 Am luat "biblia"bucataresei din biblioteca de Sanda Marin si am inceput sa caut reteta de cozonac.De-ar fi fost numai una ce simplu ar fi fost dar am gasit o droaie de feluri de cozonaci si cu greu am reusit sa ma hotarasc la unul.Deja aveam emotii si-mi aminteam de-un proverb pe care uneori il spunea bunul meu tata:"Daca toate mustele ar face miereeee"..ei da,..miere nu dar cozonac tot fac imi ziceam eu dupa care-l auzeam din nou:"Toate pasarile zboara dar nu ca randunica!"...Porfavor tata,ai incredere-n mine!!!
..In sfarsit am mai citit reteta de cateva ori,am insemnat cantitatile trebuincioase pe hartie si-am plecat la cumparaturi.
Am cumparat 8kg de faina,vreo 50 de oua si toate cele necesare conform retetei tinand cont ca-mi propusesem  sa fac 4 cozonaci si 4 tavi de pasca.Mi s-a parut un pic ciudat ca am umplut un portbagaj cu cele necesare pentru 8 cozonaci dar la pagina 208 Carte de bucate Sanda Marin in niciun moment sau paragraf nu se mentioneaza cati cozonaci ies dintr-un Kg. de faina atunci eu crezand ca dintr-un kg de faina iese un cozonac am purces la indeplinirea marelui vis, am inmultit totul cu 8 ,am cumparat un lighenus mai maricel care sa-mi cuprinda toate ingredientele,mi-am pus sortul la brau, mi-am suflecat manecile si m-am apucat romaneste de treaba.
Am framantat,am batut,am amestecat ,am intins, am sucit si-am invartit dupa care am acoperit aluatul cu-n stergar nou, asa cum vazusem la mama ca zic cine stie o fi si asta vreun secret, i-am adus un calorifer in bucatarie sa-i fac cald si l-am lasat sa se odihneasca si sa se "faca mare".
Am lasat aluatul la crescut si am plecat sa cumpar patru tavi de cozonac.Acum alta dananaie n-am gasit pe nicaieri asa tavi late si lungi cum stiam ca avea mama acasa pentru cozonaci dar pana la urma am luat 8 mai mici zic sa bag 4 o data si sa pregatesc alte patru constienta ca asa o sa dureze mai mult dar orice sacrificiu era mult prea mic pentru un scop atat de nobil...
Era sambata di-naintea Pastelui si ideea ca voi participa la slujba de-nviere si voi imparti cozonac romanilor de la biserica imi dadea aripi sa zbor dar am zburat doar pana ce am ajuns acasa unde-n bucatarie ma astepta o mare surpriza.
Cand am intrat in bucatarie, ce sa vezi?!?!...aluatul meu de cozonaci se prelingea ca lava unui Vezuviu pe masa si pe scaune in toata splendoarea lui..Pana aci mi-a fost!..Acum ce ma fac?..Sanda Marin nu avea nicio solutie pentru aceasta situatie fara precedent si aluatul continua sa se reverse molcom peste marginile lighenusului meu verde de plastic.Doamne,lumineaza-ma!..O sa curga pe jos....eram disperata.Cozonac imi trebuia mie,acum ce fac?
Evricaaaaaa!..Am gasit solutia salvatoare!Ligheanul de rufe!:)))))).L-am insfacat repede, l-am spalat cu toate cele dupa care am mutat aluatul miscator in el,adunandu-l de pe masa si de pe scaune...tensiune arteriala incepe sa mi se stabilizeze si incerc sa ma concentrez la pasul urmator ca venise seara deja si eu nu-mi puteam reveni din sperietura...Am avut tot timpul insa sa-mi revin din sperietura pentru ca am copt cozonaci toata noaptea pana-n ziua de Pasti la 10 cand am bagat ultimele tavi cu ochii injectati de somn.
 
 
Intr-un final fusese 32 de cozonaci si pasca la un loc..Am copt toata noaptea pasca si cozonac in ce am nimerit,tavi,vase de iena,forme de tort si prajituri doar doar oi termina aluatul buclucas din ligheanul de rufe care cu cat inaintam in noapte cu atat mi se parea ca se face mai mult.
Umpluturile au fost dintre cele mai nastrusnice:..cu tot ce avem prin casa fructe,legume,nuca,stafide,cacao dupa ce s-a terminat cacao am pus nutela dupa ce s-a terminat nuca am pus alune ,dupa ce-am terminat alunele am pus cocosul ,dupa ce am terminat branza am pus dulceata de gutui...si tot asa am facut ordine prin toate rafturile cautand umplutura pentru cozonaci si pasca.

Cozonacii au crescut si sa-u infoiat in tot felu,au iesit ca la mama acasa si-au mancat si gastele din cartier cozonac ca era din belsug.
M-am convins inca o data in plus ca Barcelona este un loc binecuvantat de D-zeu,care face adevarate minuni:)..Hristos a inviat in acel an fara mine iar in ziua de Pasti am dormit ne-ntoarsa cu satisfactia ridicata la patrat insa vazandu-mi bucataria plina de cozonaci si tavi de pasca toate claie peste gramada.Am inviat si eu spre seara sa ciocnesc un ou rosu cu cei dragi si sa mananc o bucata de cozonac romanesc de Barcelona.
                                                              Hristos a-nviat!
 
P.S.Ulterior multe gospodine mi-au cerut reteta magica dar n-am spus-o nimanui ,ramane un secret de familie care va trece din gura-n gura din generatie-n generatie :))))
                                                                                                                           A din A

2 comentarii:

  1. vai, cat am ras, Adina! Ion Creanga sa te faci cand te faci mare! :) ma bucur sa-ti citesc blogul. te pup din Algarve inspre Barcelona!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))) Multumesc Clarisule de vizita si de atat de mari aprecieri,..daca dau la pace cu timpul ma apuc de scris! :) Trimit pupici inzecit de la Barcelona spre Algarve!

      Ștergere