Despre mine

Fotografia mea
HOMO SUM,HUMANI NIHIL A ME ALIENUM PUTO

vineri, 26 octombrie 2012

GHIOCEI ....DE OCTOMBRIE

                      Doua raze de soare jucause si indiscrete au patruns prin fereastra dormitorului atingandu-i cu caldura moale de toamna obrazul si pleoapele-i grele.Daca soarele ajunsese in dormitorul ei era semn ca trebuia sa se trezeasca.
Se smulge din bratele somnului dulce al diminetii si cu ochii inchisi se indreapta spre baie gasind-o cu greu din cauza  pleoapelor de plumb si nisipului ce-i inglodea ochii.Apa e rece,neprietenoasa, chiar sadica, ravasindu-i fata si biciuindu-i obrazul fara mila.Un prosop moale si pufos ii vine-n ajutor inlaturand lichidul vital dar ...nedorit de data asta.Pleoapele-si ridica storurile si doi ochii mari caprui incearca sa caute un chip in oglinda.
O perie, bucuroasa ca a sosit timpul sa faca ceva ,se plimba jucaus de sus in jos prin paru-i castaniu care se revarsa in valuri peste umerii ei inca bronzati de soarele incapatanat al verii.
Prin fereastra mica si patrata, asezata  pe peretele dinspre Rasarit al incaperii,alte doua raze jucause si indiscrete au patruns si chicotesc nestingherite prin paru-i castaniu.Se rostogolesc pana spre timpla stanga  unde din joaca lor iau contur doi zulufi ca doua spirale de talas proaspat iesite din rindeaua unui iscusit tamplar...Cu zambetu-i larg si fata-i  luminata isi admira-n oglinda  zulufii si se bucura de frumoasa dimineata de toamna impreuna cu razele vesele ale soarelui vrenic ce se trezise iarasi devreme...
Intr-o clipa insa chipu-i incremeneste si din oglinda o fata speriata,contrariata si straina o priveste.Se apropie mai mult de oglinda si priveste cu atentie zulufii jucausi de la tampla stanga unde un fir argintiu sclipeste triunfator in  soarele bland al lui octombrie.Se apropie mai mult si mai mult...nu este o iluzie ,sclipirea argintie exista si persista.Deja?...Atat de devreme?Timpul nemilos isi cerea tributul.O lacrima se rupe cu greu din stransoarea pleoapelor si se prelinge tacuta pe obraz..de data asta venise toamna...